Interviu - Alexandru Arsinel |
|
“Iubesc de 43 de ani aceeasi femeie!” Pe scaunul directorului de la Teatrul de Revista am descoperit un actor care si-a trait viata cu maretie si discretie, pregatit sa vorbeasca despre copilarie, despre dragostea pentru sotia lui, Marilena, si despre nepotei
Alexandru Arsinel, cand se trage cortina? A fost o perioada speciala. Am trait niste ani extrem de grei in istoria natiei. M-am nascut in 1939, iar in 1944 eram in refugiu, sub bombardamentul rusilor, al nemtilor si al ungurilor. Frontul a trecut peste comuna unde m-am nascut - Dolhasca - si noi ne jucam cu cartuse adevarate, cu grenade. O copilarie in care multi dintre prietenii mei au ramas fara o mana sau au murit, o perioada de foamete (1945-1948), cand am trait pe puncte si pe cartele. Ne trezeam noaptea si stateam la coada pentru o bucata de carne. A fost greu si pentru parintii mei: tata lucra la CFR si, din pricina serviciului, trebuia sa se mute destul de des. Mama, de origine germana, a fost nevoita sa suporte rigorile comunismului. Imediat dupa 23 august a fost trecuta pe un tabel, impreuna cu bunica, pentru a fi deportate in Dombas, URSS. Tata a avut o interventie salvatoare, a intrat in partid si, astfel, a reusit sa o salveze. Am avut noroc, pentru ca majoritatea celor care “erau pe lista” nu mai scapau. Ne-am mutat, la un moment dat, in Iasi, ca sa se piarda urma mamei. Intre timp bunica a murit, iar noi ne-am insurubat in mecanismul orasului: mama lucra in fabrica si, cand avea o clipa libera, trebaluia prin casa. Tata avea grija sa nu ne lipseasca (aproape) nimic. Amandoi au luptat sa invatam carte, iar eu - Gavroche-ul cartierului - cred ca i-am facut mandri de mine. M-am zbatut sa ajung actor, sa am o familie frumoasa si sa ma bucur de nepotei. Autor: Diana Vlase: Teatrul de Revista Constantin Tanase Afla mai multe in revista... |
Adauga Comentariu
Clubul iubitorilor de animale
Pasiuni duse la extrem: companioni neobisnuiti
Unul cocheteaza cu ursii, celalalt „danseaza” cu lupii. Charlie Vandergaw si Shaun Ellis sunt figuri celebre pe Animal Planet. De ce fac asta si nu se consoleaza cu o pisica sau cu un papagal? Din multe motive. Iar unul ar putea fi faptul ca animalele salbatice trebuie protejate, pentru ca, de la an la an, numarul lor este din ce in ce mai mic.
Vrem si noi o casa
Esti de mult prietena acestei rubrici din revista noastra? Îti rasplatim fidelitatea oferindu-ti si mai multe sanse de a-ti gasi sufletul hamaitor/miorlaitor pereche: gasesti aici o galerie foto pe care o vom dezvolta continuu. Îti prezentam câini si pisici de rasa si fara rasa, fete si baieti, de toate vârstele. Chiar si babutze si mosnegutzi - dupa parerea noastra, tocmai ei merita sa primeasca mai repede o familie iubitoare si o casa primitoare; ca sa nu-si petreaca ultimii ani inchisi în tarcuri, în adaposturi; ca sa nu plece DINCOLO strivind sub pleoape lacrimi de deznadejde si umilinta.
Nou: revista+volumul "Insomnia"
