Cand l-au gasit, era un ghem. Mic, zgribulit, trist. Dragos si Oana nu si-au imaginat vreodata ca secretul bucuriei poate fi un catel

Ma intorceam acasa dupa schimbul doi, era spre miezul noptii. Era un frig naprasnic, zapada de pe strazi, adunata in delusoare de gheata, aerul inclestat si intuneric bezna. Ici, colo, mai palpaia firav cate un bec. Deodata... am auzit un scancet, nu departe de mine. M-am uitat in directia respectiva si am vazut un ghemotoc de blana. Era un catel. Inchircit, zgribulit, singur si neajutorat.

Catelusul schiop

Mi s-a facut mila de el. L-am bagat sub haina si l-am luat cu mine. Tremura tot. M-am gandit ca un pic de caldura are sa-i faca bine. Nu intentionam sa-l adopt. Pe vremea aceea locuiam cu ai mei si nu concepeau prezenta unui animalut de companie in casa. Numai bine ca, in momentul in care am ajuns in apartament, am observat ca avea o labuta fracturata.

Text: Anca Hromadnik
Foto: arhiva personala

Afla mai multe in revista…